Thursday 21 January 2010

Stefi a plecat la amanta, iar Ana isi ineaca necazul in lapte-le

Pentru ca luni incepe scoala, azi de dimineata m-am intalnit cu colegele de echipa sa ne dezmortim din starea de vacanta eterna in care ne desfatam inca de la sarbatori incoace. Cand am plecat de acasa, Stefi m-a intreabat dulce cam cat cred ca o sa dureze. Pai.. nu stiu exact, cred ca pana dupa amiaza, ii raspund. "Pentru ca iubitico, stii, dupa ce vii as avea eu putina treaba. M-as duce pana la amanţică daca ma lasi . . "
O, sigur iubirea mea, pe la 4 cred ca si ajung acasa.
"Ei, dar nu e graba, terminati voi ce aveti de facut, si merg eu dup-aia"
Bine pisoiasule, pe la 4 si ceva ajung.

Cand am ajuns acasa la ora stabilita, cu picioarele inghetate si nasul rosu de frig, m-au intampinat in usa barbatelul meu dulce si puiutul mic si vesel care mi-a sarit de gat: "Mooaaaamia!.." Eu eram maorta de foame, in bucatarie mirosea frumos a papa, asa ca eu si Ana ne-am pus pe ospatat. Lui Stefi nu-i era foame, el tocami mancase, era gata de plecare. Am apropiat usa de la bucatarie sa nu-l vada Ana plecand, si s-a facut nevazut. (Ana nu suporta sa ne vada pe niciunul plecand de acasa)
Dupa ce eu m-am saturat bine cu chestii delicioase mult mai ortodxe decat cele gatite de mine - iar Ana printr-o minune a "colaborat" si ea nesperat - ne-am intors in living.
Atunci Broscuta si-a dat seama de adevar:

Tatilucu, taaatilucu!
Tatilucu. Nu-i. Tatilucu. Nu-i.
Taaatilucuu..

Am luat-o la harjoneala sa-i treaca supararea, dar n-a fost chip. Taaatilu, taatilu.
Neimpacata, parasita de Tatilu, si-a adus aminte ce dulce alinare e un biberon cu lapte caldut.
Bibilonu, bibilonu! Lap-tele, lap-tele . .
Bine, hai sa-i dau.
In timp ce i-l pregateam, statea in scaunelul ei: Lap-tele, lap-tele . .
Cand in sfarsit i l-am dat, s-a luminat toata la fata
dar inainte sa-l duca la gura si-a mai amintit o ultima data de cel care i-a frant inima: Tatilucu . .
Apoi si-a inecat amarul in lapte . .